ISTORICUL ȘCOLII DIN LOCALITATEA BÂRSANA
În ceea ce privește dezvoltarea învățământului și a sistemului școlar, primul document scris, ce se referă la existența unei școli, datează din 1858, care menționează că pe Valea Izei din Maramureș existau 12 școli confesionale ce cuprindeau 190 de elevi și în care lucrau 13 învățători. Cum se menționează că satul Glod nu avea școală, concluzia care se degajă este că toate celelalte localități din această zonă aveau școli confesionale, deci și Bârsana. Cum la această dată locuitorii comunei erau greco-catolici, rezultă că învățătorul era susținut de această biserică.
Școala funcţiona într-o clădire din lemn care astăzi este Muzeu Școlar. Înainte de această dată nu existau școli confesionale decât pe domeniile nobiliarea ale ungurilor, unde aceștia au fost obligați prin lege să le înființeze.
În secolul XVII, când Mănăstirea din Bârsana avea în frunte pe episcopul Găvrilă Ștefanca, se poate susține că pe lîngă mănăstire putea să fie și un așezământ școlar pentru nevoile mănăstirești, dar documentele scrise nu probează această idee.
Învățătorii confesionali: Ionaș Ivanciuc, Nicolae Fabian- care a funcționat ca învățător între anii 1865-1899 și Ilie Cleja- 1899-1913 și 1919-1926, Cornelia și Vasile Orosan, Vasile și Maria-Nița Ardelean, Dumitru Ivanciuc, Vasile și Lucreția Bologa, Maria Bucurescu și Andrei Hotea- în perioada interbelică.
Cursurile școlare erau urmate de un număr mic de copii, fie din cauza numărului mic de învățători, fie din cauza condițiilor precare ale școlii și ale familiilor.
Între 28 noiembrie 1935-1 martie 1936 a funcționat în Bârsana și o școală țărănească, înființată de Despărțământul ”Astra” din Maramureș în colaborare cu Camera agricolă județeană. La cursurile acestei școli au participat 20 de țărani, absolvenți a IV-VI clase primare, între 20 și 60 de ani și s-au predate cursuri teoretice și practice de: agricultură, zootehnie, pomicultură, agricultură, igienă, legislație, istorie, geografie, aritmetică și cooperație.
După un recensământ oficial din 1881, din totalul de 2415 locuitori, câți avea Bârsana la acea dată, 59 au declarat că știu carte, iar restul de 2356 erau analfabeți. Un alt recensământ din 1910 ne arată că în Bârsana erau 3362 locuitori, din care 2935 neștiutori de carte și 427 știau carte. În 1930 din 2786 locuitori de la 7 ani în sus- 2094 erau analfabeți și 692 știutori de carte.
Între anii 1922-1936 s-au ținut în Bârsana cursuri pentru adulți, în vederea instrurii neștiutorilor de carte, frecventat de un număr mare de locuitori.
În anii 1937-1938 în localitate erau 3 clădiri şcolare (două proprietatea statului şi una închiriată), în care învăţau 173 băieţi şi 107 fete, total 280 de elevi instruiţi de 7 cadre didactice.
În anii celui de-al doilea război mondial, când satul Bârsana, ca de altfel tot NV Ardealului a fost ocupat de Ungaria, învăţământul românesc a fost desfiinţat şi s-a introdus obligativitatea studierii limbii maghiare, iar populaţia a fost supusă unui proces intens de maghiarizare, până când la 16 octombrie 1944 a fost eliberată. Greutăţile războiului, nesiguranţa primilor ani de după 1945 au determinat ca familiile să manifeste un interes mai scăzut faţă de şcoală.
Recensământul populaţiei din 25 ianuarie 1948 menţionează că din 3842 locuitori, 2172 erau neştiutori de carte.
În perioada regimului comunist, s-au construit în Bârsana 3 clădiri noi de şcoală, din care una pe Valea Muntelui şi s-a proclamat învăţământul obligatoriu de 7-8 clase. A crescut numărul cadrelor didactice, s-au înfiinţat şcoli cu clasele I-IV în cătunele mai îndepărtate de centrul comunei.
În anul şcolar 1977-1978 la Şcoala din Bârsana erau înscrişi 723 elevi în clasele I-X şi grădiniţă.
În anul 1999, şcoala a primit numele de Şcoala cu clasele I-VIII „Mircea Vulcănescu”, Bârsana.
Din rândul locuitorilor satului Bârsana, au terminat studiile universitare un număr mare de profesori, medici, ingineri, economişti, fiind unul din satele cu cel mai mare număr de intelectuali din Maramureş. Oamenii şcolii, conştienţi de nobila misiune asumată, s-au dedicat cu dragoste şi pasiune formării generaţiilor de copii, care au făcut şi fac cinste şcolii şi comunităţii din care provin.
Școala dispune de patru corpuri de clădire. Primul corp de clădire a fost construit în anul 1962 și se află pe strada Principală nr. 4 fiind renovată în anul 2007, aici desfășurându-se activitățile didactice de la învățământul gimnazial. Al doilea corp de clădire a fost construit în anul 1974, se află pe strada Principală nr 4 și dispune de 5 săli de clase, iar în anul 2022 s-a terminat renovarea, aici desfășurându-se activitățile de la ciclul primar. Al treilea corp de clădire îl reprezintă Grădinița, pe strada Principală, nr 4A, construită în anul 2020. Școala Valea Muntelui a fost construită în anul 1961 și se află pe strada Valea Muntelui, nr 7, aici desfășurându-se activitățile didactice de la învățământul gimnazial, primar și preșcolar.
În anul școlar 2022-2023, la Școala Gimnazială “Mircea Vulcănescu” au fost înscriși un numar de 370 elevi, repartizati astfel: 87 elevi preșcolari cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani, 148 elevi la ciclul primar cu vârste cuprinse între 6 și 11 ani și un număr de 135 elevi din ciclul gimanzial cu vârste cuprinse între 11 și 15 ani. Resursa umană a școlii fiind de 30 cadre didactice (profesori), 3 – personal didactic auxiliar și 8 – personal nedidactic.
Va urma...